De fiecare data cand deschid blogul Andei Docea citesc motto-ul ei si imi place la nebunie. Vi-l reproduc si voua, sau de fapt celor care nu l-ati citit deja pe blogul Andei: „Imi place s? ascult. Am înv??at o gr?mad? de lucruri ascultând atent. Majoritatea oamenilor nu ascult? niciodat?.” (Ernest Hemingway).
Pastrand in gand ideea citatului, va scriu cele de mai jos.
Probabil nu e neaparat nevoie de “ocolul” asta, dar simt ca trebuie sa o fac, caci, daca nu acum, atunci cand? Bun, am scris un prim text de prezentare, corect, simplu, la obiect (cred). Apoi cateva amintiri … Dar parca tot nu e suficient sa va motiveze sa ma cititi pe blog. Si recunosc ca incerc sa ma acomodez mai bine, inca nu ma simt confortabil sa apar asa, brusc, sa va scriu despre idei sau trairi personale ca si cand ne stim de cand lumea si ar fi interesant pentru voi sa stiti despre mine sau despre ai mei. Probabil ca, daca as fi o persoana publica, ar fi simplu sau mai simplu, pentru ca orice gand, gest, atitudine, parere, grimasa a mea ar fi avut un sens si ar fi fost prilej de interpretare si de reinterpretare … Exact ca in tabloidele cu articole ce vor sa para sofisticate, construite in jurul unei singure afirmatii sau a unei poze intr-o ipostaza usor iesita din tipare, doar vedeta sa fii, conditie absolut suficienta …
Intorcandu-ma la mine, eu ce as putea sa va ofer?? Mi se pare normal sa va fac totusi o oferta, chiar daca am bajbait cu cateva texte de inceput care au avut un numar mai mult decat magulitor de cititori ca sa ma simt onorata si impacata cu mine insami. Sunt texte de suflet, importante pentru mine, si ca amintiri, dar si ca valoare sentimentala. Ma reprezinta sau cel putin reprezinta o particica aparte din mine. Si din spiritul si frumusetea acestui site care gazduieste blogul meu. Atunci ce as mai avea de adaugat??? De ce nu continui sa scriu si atat?
Poate pentru ca vreau sa stiti cand deschideti blogul meu la ce sa va asteptati. Nici sa nu aveti asteptari uriase sau nerealiste, dar nici sa credeti ca va pierdeti timpul lecturand.
Oferta mea suna in felul urmator: voi scrie simplu, direct, poate cu mai putine dantelarii literare, pentru ca vin dintr-o zona a stiintelor exacte si s-ar putea sa nu-mi iasa foarte bine, desi imi place mult sa citesc texte cu metafore frumoase. Imi place analiza, fie ca e vorba de o situatie, fie ca e vorba de oamenii cu care interactionez, fie ca e vorba de mine. Sunt pragmatica pentru ca am invatat devreme ca totul are un pret pe lumea asta, dar calda si sensibila, pentru ca cel mai mult cred in dragoste si in harul de a darui celor din jur ceva din ce stiu ca i-ar putea face fericiti, sau macar mai fericiti … Sunt critica, dar nu jignesc. Sunt simpla, dar nu banala. Si cel mai important lucru … si in sfarsit ma intorc la inceputul povestii mele, stiu si imi place sa ascult … invatand mereu cate ceva.
Si asta intr-o lume in care nu ne mai ascultam unii pe altii, nu ne mai privim in ochi cand vorbim, pentru ca suntem prea ocupati sa ne construim propriul monolog pe care sa-l recitam apoi interlocutorului. Ne place cum suna gandurile noastre prin propria voce si nu avem nevoie de aprobarea sau dezaprobarea celuilalt, sau de un sfat (poate chiar bun), ci doar de noi insine si de pretextul unui dialog inexistent. Daca chiar avem, totusi, intentia de a dialoga, ii preferam aproape intotdeauna pe acei oameni care ne aproba, ne intaresc propriile convingeri, ne potenteaza propriile opinii. Vrem eventual doar reconfirmarea formala a faptului ca stim totul, ca suntem buni, cei mai buni, de necontestat.
Mai mult decat atat, rar mai intalnim oameni care sa recunoasca daca au gresit, sa accepte o parere, sa aiba o opinie sincera si deschisa (nu doar de fatada), exprimata cu calm, asumare si sinceritate.
Si pentru ca imi plac combinatiile constructive, care pot aduce un plus de valoare si frumusete, imi permit sa va sugerez ca atunci cand cititi un text care are atasat un clip video cu o melodie sugestiva pentru continut, sa cititi textul ascultand melodia pe fundal, in surdina … Rezultatul merita tot efortul …
Sunt fericita pentru acest blog. Sunt fericita sa va scriu in seara asta si sper si in continuare, cu ganduri bune, cu drag si cu prietenie. Si va recomand langa lectura o piesa draga mie, a lui Igor Krutoy.
http://www.youtube.com/watch?v=0PuwlsRutwg