Cum sa te-astept, primavara?
La poarta sa fug grabita cand suni?
De nu sunt cumva pe acasa,
În posta sa-mi lasi o scrisoare
cu iz de parfum …
Recunosc c-ai fost blanda cu mine,
Nu m-ai lasat nicicand sa astept,
De ani buni mi-aduci numai vesti bune,
Si-mi vindeci dureri cronicizate de-nghet,
ratacite prin piept…
Ma faci sa adulmec iubirea
Sustrasa din campuri de flori,
In doze egale-mi imparti fericirea,
Departe de spaime, departe de iarna,
in cupe de roua in zori …
Mai fa-mi o mica favoare!
De fapt nu-i o favoare – mai degraba-i un gest.
M-am gandit sa-mpletesc martisoare,
Iar tu sa le-mparti, pentru mine,
celor pe care-i iubesc …
Multumesc…
Categorii:
Fără categorie