„Cine ştie de ce privesc în gol? Poate îmi amintesc sau poate presimt durerea vieţii care cere să fie vieţuită toată. – Mircea Eliade“

Cei care simtim mereu putina neliniste

de

 

 

 

Nu ne vindecam nicicand complet de durere. Dar invatam sa o supunem si sa o contracaram in cele mai neasteptate moduri.

Suntem cei care nu ne relaxam aproape niciodata complet. Cei care anticipam intrebari si credem ca stim toate raspunsurile dinainte de a fi rostite, care facem o eschiva inainte de a fi atinsi, pentru ca am stat mereu la panda si am simtit pericolul.

Ne hranim cu emotii in aceeasi masura in care ne lasam devorati de ele, suntem uragane de sentimente contradictorii. Suntem cei care iubim pana la sfasiere si ne agatam cu ghearele de orice licarire de speranta. Suntem la fel de pregatiti sa ne ridicam pana la nori si apoi sa cadem cumplit si dureros, de sus de tot.

Suntem capabili de cele mai nebunesti sacrificii pentru teluri marete, dar si pentru o singura clipa de gratie. Nu putem astepta, iesim mereu in intampinarea vietii, ca si cum am putea fi capabili sa-i facem noi destinului o oferta de nerefuzat. O luam inaintea timpului sau ramanem in urma, aproape niciodata nu suntem mana in mana cu prezentul.

Suntem copiii nebuni si nelinistiti ai vietii. Nu ne plac balciurile ieftine. Uram prefacatoria, minciunile pe care le deslusim chiar inaintea mintii, cu inima.

Nu ne plac imbratisarile reci si sarutarile care trec pe langa noi molfaind o pala de vant.

Suntem cei care gresim si recunoastem ca gresim. Care stim sa varsam lacrimi si sa cerem iertare.

Incercam pamanturi pe care altii nu ar calca de frica ca nu au fost incercate de alti pasi inaintea lor.

Ardem in valvatai si inghetam intr-o secunda pentru totdeauna.

Suntem liberi. Libertatea de a ne trai viata asa cum stim e singura noastra pretentie.

Noi vom gresi mereu pentru ca nu vom sta niciodata ascunsi, asteptand ca altii sa greseasca primii.

Ne vom pierde controlul de bunavoie cand ceilalti vor face tot posibilul sa ramana propriii lor stapani. Si ai nostri. 

Vom fi sclavii zbaterilor noastre, de la inceput si pana la sfarsit.

Vom gresi. Vom iubi.

Voi iubi. Voi gresi.

Si pentru ca stiu asta, fac parte dintre acei oameni care simt mereu putina neliniste …

Categorii:
Fără categorie

Comentarii

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title