A n?v?lit ?i prima z?pad? din aceast? iarn? p?c?lit? de o toamn? ce s-a înc?p??ânat s? fie mai lung? ?i mai cald? decât ne-am fi a?teptat. Recunosc c? am fost prevenit? înc? de câteva zile c? iarna e pe undeva pe aproape. Îns? tot m-au luat prin surprindere fulgii r?zle?i ?i u?or debusola?i, ce ?i-au f?cut intrarea la ceas de sear?, iar apoi s-au înc?p??ânat s?-?i ?eas? a?ternut pe ?osele ?i pe trotuare, luminându-ne alb ?i abrupt diminea?a.
Îmi place z?pada. Îmi d? senza?ia aceea de “acas?” ?i m? îmbie s? visez mai mult. M? ispite?te la hibernare, la lectur?, la satisfacerea unor mofturi copil?re?ti pe care nu îndr?znesc s? mi le exprim nicicând mai bine decât în acest anotimp. M? face s? m? uit mai gale? ca de obicei spre portocale, s? trag cu ochiul mai des spre sertarul cu dulciuri, s?-mi inventez ritualuri în seri geroase ?i înstelate în care s? sorb un ceai aromat ?i fierbinte lâng? o prieten? drag?. Am pretextul a?teptat ?i savurat la maxim s? fiu prietena fiicei mele în joaca printre n?me?i. ?i muzica în ma?in? sun? altfel când fulgii lovesc într-o întrecere nebun? parbrizul.
Iarna aduce cu ea zeci de senza?ii aparte ?i alte zeci, poate sute de nuan?e ale fiec?reia dintre ele …
Sunt n?scut? iarna, în cea mai geroas? lun? din an, ianuarie. ?i Diana mea la fel. În iarna în care s-a n?scut ea, nici o ninsoare nu se ar?tase înc? ?i s?rb?torile trecuser? deja de s?pt?mâni. A?teptând de câteva ore bune s? intru în sala de opera?ie pentru cezariana programat?, m? gândeam cu fric? la ce va urma. Poate din cauza tensiunii orelor de a?teptare sau a emo?iei cople?itoare care m? cuprinsese. M? tot întrebam proste?te: dac? nu voi rezista, dac? p??esc ceva, dac? se termin? r?u totul ?i nu o s? mai v?d lumina zilei?? Dar gândul cel mai insistent din ?irul de fantasme care nu-mi d?deau pace era c? voi muri ?i nu voi mai apuca s? v?d nici m?car o dat? z?pada …
Cu pu?in timp înainte de a intra în sal?, am v?zut pe geamul salonului c? începuse s? ning? cu fulgi imen?i, superbi, într-un dans ame?itor ?i m?re?, cum nu mi-a mai fost dat s? v?d vreodat?. Am plâns atunci în sughi?uri, convins? fiind c? mi s-a împlinit ?i ultima dorin??, a?a c? voi putea “pleca” împ?cat? …
Azi, ca de fiecare dat? când îmi amintesc de gândurile mele nebune?ti, din cea mai frumoas? zi a vie?ii mele, la prima ninsoare din iarn?, zâmbesc „nim?nui” sau “Cuiva” anume, mul?umindu-i pentru minunea mea, pentru z?pada mea, pentru iarna mea …
Iarn? care mi se arat? ca îngem?narea complet? ?i perfect? între frumuse?e ?i pericol, între fantezie ?i luciditate, între bucurie ?i triste?e.
Iar eu m? simt deopotriv? înz?pezit? în … dragoste ?i recuno?tin?? ve?nic? … ?i pe veci captiv? în cântul trist al unei mari artiste, Tatiana Stepa …