Am mai intors cateva file din calendar si suntem plasati din ce in ce mai sigur pe orbita cu destinatia Christmas. De fapt, inca din noiembrie m-am simtit imboldita la tot pasul de stimuli vizuali sau olfactivi care m-au f?cut sa ma gandesc la Sarbatori. Am impresia ca in fiecare an asteptam Craciunul tot mai din vreme, ca si cum ne-am ingrijora inutil de altfel ca n-ar mai veni daca nu facem pregatiri serioase saptamani si saptamani inainte.
Teoretic, nu poate fi nimic rau in asta …
Mancam saloane colorate inca din noiembrie spre sfarsit, sau macar le degustam pentru a sti exact ce vom lua la timpul potrivit. Ne luam prevazatori bilete la concertele din acea perioada, ne rezervam locuri la munte, in zone pitoresti unde se servesc bucate cu specific romanesc, dupa preferintele fiecaruia. Multi stim ce facem de Anul Nou, poate si dupa, daca si unde vom schia, cat vom investi in acest an in cadouri. Cei care avem copii ne agitam deja pentru serbarile de sfarsit de an, cautam costume de inchiriat ca sa nu ramanem fara la timpul potrivit, ne facem ferestre in programul de la serviciu pentru a onora fiecare eveniment important din viata copiilor nostri.
Intrebarea pe care o gasesti deja aproape pe buzele tuturor este „Ce-ti doresti de Craciun?” … Si incepe (de fapt a inceput deja) goana nebuna dupa cadouri. Poti cumpara tot ce-ti doresti, totul e de vanzare. In jur, la magazine mici sau mari, nota scrisa cu majuscule „FOR SALE” si cu procente impregnate peste tot, straluceste si iti face cu ochiul, atragandu-te ca un magnet. Iti dramuiesti bine bugetul, dar constati cand ajungi in paradisul ofertelor speciale si ultra speciale ca nu poti rezista tentatiei. Mai vrei ceva, mai sunt lucruri la care nici nu te-ai gandit, noutati pe piata pe care inca nu le-ai vazut, nu le-ai atins, nu le-ai gustat… Poate nu te multumeste oferta de aici si pleci cu sperante mai mari spre Viena sau spre alte capitale europene si mai extravagante si atragatoare. Si atunci cumperi, cu disperare, cu sete, cu graba sau poate savurand momentul, lucruri cu care sa-ti impodobesti caminul sau pe care sa le daruiesti in Ajun.
Teoretic, nu poate fi nimic rau in asta …
Dar Craciunul tine doar o singura zi. Una singura. Vom avea oare timp sa ne bucuram in maxim 24 de ore de tot ce am cumparat intr-o luna sau poate si mai mult? Vom mai avea energie sa cantam colinde, sa luam masa linistiti in familie, sa ne bucuram cu sufletul senin de miracolul Sarbatorii Nasterii Domnului? Ne vom aminti sa-i invatam pe copiii nostri versuri cu care sa duca spiritul sarbatorilor din usa in usa, la prieteni dragi sau la vecini?
Sau vom fi mult prea obositi, prea ocupati, prea lacomi pentru o singura masa, prea satui si sleiti de goana nebuna in care ne-am antrenat poate mult prea devreme, sa acumulam mult mai mult decat am avea cu adevarat nevoie?
Nu stiu daca e asa sau nu. Teoretic, nu poate fi nimic rau in asta …
Mi-e teama doar sa nu transformam Craciunul intr-un simplu produs – marca inregistrata – pe piata. Sa-l cantarim in cadouri sau in mese copioase. Sa-l “ieftinim” de fapt, paradoxal, cheltuind mai mult. Sa-l ignoram la momentul culminant, prentru ca ne-am amintit prea repede ca va veni. Sa ramana un simplu business, un contract in alb de vanzare-cumparare intre cei ce ne vor vinde totul si intre noi care vom cumpara totul. Si atat. Nimic mai mult.
Craciunul nu trebuie, nu are voie sa ajunga un produs pe care unii si-l vor putea permite, iar altii nu. Unii vor sta la mese imbelsugate si vor deschide cadouri scumpe si in acelasi timp copii saraci sau batrani singuri nu-si vor putea permite macar o masa calda.
Cred ca ne-am simti mai bine daca am intelege, sau am incerca sa reinvatam – pentru ca am stiut candva -, ca spiritul Craciunului trebuie sa insemne inainte de toate regasirea linistii, a sentimentelor cateodata uitate: compasiune, bunatate, recunostinta, iubire, intelegere.
Sa iubim si sa fim iubiti. Sa intelegem si sa fim intelesi. Si mai ales sa iertam, ca sa fim la randul nostru iertati. Sa daruim si chiar ne-am putea simti de Craciun fericiti…