Sunt ani cand avem loc. Avem loc pentru oricine si pentru orice in vietile noastre. E atata loc – ne prisoseste chiar – pentru prieteni de un week-end ori de cativa ani, pentru flecareala despre vreme, despre copii, despre ce a facut unul sau altul, mai ales pentru ce n-au facut. Avem loc berechet pentru vecinii de azi, pentru cei de la alta adresa, lasata demult in urma, pentru vecinii din copilarie, de pe scara noastra, de la blocul vecin, de pe strada de vizavi.
Avem loc in noi pentru cuvinte. Pentru cuvintele tuturor. Si cele bune si cele rele. Pentru vaicareala lor ori pentru momentele lor de bucurie. Pentru cuvintele lor de dor ori pentru cele spuse la tristete ori la suparare. Si le dam si noi cuvinte, caci si pentru ale noastre e destul timp si loc. Si tot asa dam – timp, cuvinte -, primim – timp, cuvinte. Toate incap in noi.
Si inca mai e destul loc ca sa putem mai mult de atat. Sa incercam sa intelegem. Viata lor. A altora. Vecini, amici, prieteni. Sa-i intelegem chiar pe cei pe care nu-i cunoastem decat de la ei. Sa-i placem sau sa-i dispretuim. Amicii vecinilor, vecinii prietenilor. E destul loc in noi ca sa aflam si sa intelegem de ce s-au certat, de ce au schimbat masina, de ce unul are o amanta sau altul a fost parasit ori inselat. De ce copiii lor fac doua limbi straine iar al nostru doar una, de ce unii cresc trei caini, cand ar mai putea face loc unui copil in casa si in viata lor.
Avem loc pentru valuri si valuri de cafea. Flux de cafea. Intindere nesfarsita de nisipuri fine e fiinta noastra. Imbibata cu povestile noastre si ale lor. Cafea, povesti, replici, ganduri la vedere sau ascunse. E atata loc inca in noi, incat putem sa ascultam totul acolo si sa reluam totul apoi la casele noastre. Sa barfim prin spate ce n-am avut curajul sa spunem prin fata. E loc in noi pentru a pune in scena spectacolul indiferentei, ori spectacolul fericirii conjugale, sau al implinirilor profesionale.
E loc inauntrul nostru pentru rude, nunti, botezuri, inceputuri de scoala, sfarsituri de scoala, angajari, demisii, promovari, aniversari, concedii trecute, viitoare concedii, prime, banci, renovari, … Ale noastre. Dar mai mult si mai mult, ale altora …
Si vine un moment cand te simti plin. Prea plin. Si nu mai ai nici un locsor pentru ceva sau pentru cineva. Habar n-ai cum vine una ca asta. Pur si simplu vine clipa, mai devreme sau mai tarziu, cand nu mai incape nimic. Nimic.
Si nu-ti mai doresti decat un loc mic, mic, macar, pentru putina dragoste in viata ta. Si poate ar fi, daca reusesti sa o mai gasesti pe a ta, printre atatea si atatea alte vieti pe care le-ai adapostit in tine…
Atunci cand aveai timp pentru toti…si loc…