„Cine ştie de ce privesc în gol? Poate îmi amintesc sau poate presimt durerea vieţii care cere să fie vieţuită toată. – Mircea Eliade“

Ce-ar fi daca n-as iubi?

de

Ar fi bine. Poate chiar foarte bine. As fi linistita. Mult mai linistita. Calma. As juca in viata fara miza, doar de dragul jocului. As face strategii, si as avea rabdare sa construiesc chestii interesante, pas cu pas. Cu mintea limpede, cu inima sanatoasa. Perfect sanatoasa clinic. Cu batai regulate. Exact ca si ceasul pe care l-as verifica doar ca sa vad ce mai am de facut. Cand trebuie sa ajung. Cat pot sa raman. Cand trebuie sa plec. Inspre locuri si din locuri care nu mi-ar spune mare lucru. Nu mi-ar tine captive amintiri si ganduri incalcite…

Dar ce bine ar fi. Nu as avea nicio emotie. As fi preocupata doar  sa-mi aranjez parul, pe partea pe care stiu ca-mi sade bine. Sa-mi pun sau sa nu-mi pun ochelarii pe nas. Sa vorbesc cu glas puternic, patrunzator si autoritar, sau, dimpotriva, calm si bland, fara graba, fara patima.

Ce zile grozave as avea. Organizate pana la cel mai mic amanunt. Ma pricep sa organizez diverse lucruri. Chiar binisor. Sau sa ma organizez. As lua un mic dejun sanatos, mi-as face treaba bine si foarte bine, as avea timp berechet de lucruri care-mi fac placere. Care ma relaxeaza, ma incanta, ma motiveaza. Adica m-as rasfata. Cu premeditare.

Mi-ar fi extrem de bine. M-as pune seara de seara in pat impacata. Destinsa. As lua perinuta mea – cincizeci pe saptezeci – si mi-as propti-o de spatarul patului. M-as face comoda si as butona frenetic telecomanda. Daca mi-as dori sa rad, exact asta as face. M-as focusa pe o comedie spumoasa. Si as fi acolo. La film, in film, pentru film. Cu ras Hi, ha, ha. Sau poate as prefera o carte, de care sa ma las purtata departe, pana as adormi, imbratisand-o, cu o urma de suras ratacita prin somn.

Ar fi un sentiment super. Ce usurare as simti. Fara frici legate de riduri fine, care se adancesc an dupa an, fara spaima deserturilor ce se metamorfozeaza obraznic in tesuturi adipoase, fara cosmarul firelor argintii de la tample, fara dor de ten proaspat si trandafiriu.

Ce frumos as sti sa-mi aranjez ochii caprui!… Cu liniute fine, negre sau maro inchis, ori cu culori pastelate. Apoi cu mascara. I-as face frumosi, dar docili. Asta neaparat. Sa nu dea nimic din casa. Doar sa sclipeasca cuminte. Asezat. Sau asezati. La locul lor. Pe traseul ala lin, fara urma de patima. Sa functioneze optim. Important lucru. Deloc de neglijat.

Ar fi.

Si cu toate astea, cu toate lucrurile astea pe care le stiu de atata vreme despre mine,…

Sunt tahicardica,

Repezita,

Nelinistita,

Imprevizibila,

Taciturna si imediat dupa…exuberanta…foarte posibil!,

Dezorganizata din dorinta de a face prea mult, intr-un timp prea scurt,

Nerabdatoare,

Suparacioasa, apoi calda, fierbinte, si in final calma…,

Cu glas tremurat, rece-cald, cald-rece, ca dusurile scotiene,

Cu ochi care vorbesc in locul meu oricat i-as implora sa taca…,

Mioapa cu ochelari in poseta,

Cocheta,

Patimasa,

Nesabuita,…

Am fost chiar si la medic cu toata nebunia asta de simptome. El, dragut, intelegator, m-a consultat, privit, ascultat… S-a uitat apoi la mine pe sub ochelari si mi-a zis scurt:

Da, fetito! Ti-am pus un diagnostic…:

Iubesti…

Categorii:
Fără categorie

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title