Se aude zgomotul regulat si harsait al aspiratorului. De jumatate de ora doar acest zgomot suparator razbate in incaperea de la parter, scaldata in lumina diminetii. Fata pare ca se concentreaza la fiecare firicel de praf, la fiecare mic detaliu demn de a fi inspirat de gura flamanda a aparatului neobosit, de 2000 de wati. E un aspirator bun. Isi face perfect treaba. Ea e absorbita total de ceea ce face. Nu pare ca o observa pe femeia firava si palida, intinsa pe patul de langa perete, care deschide din cand in cand ochii si apoi ii inchide iar, ca intr-un ritual.
Fata se opreste din aspirat si cauta un loc indepartat si retras, deschide fereastra larg si isi aprinde o tigara. Trage cateva fumuri in piept, apoi o stinge grabita si se indreapta spre patul femeii, ca si cum ar fi strigata insistent. Se aseaza pe pat, langa ea, ii verifica preocupata perfuzia ce atarna aproape hilar de balustrada scarii ce duce la etaj. Coltul ala de incapere pare a fi un mic spital ambulant, cu punga grasuta din care picura una cate una picaturile incolore de ser, cu raftul plin de unguente si de comprese.
Femeia deschide ochii si ii strange fetei mana. Tare, cu o forta pe care n-ai banui-o in trupul acela de fetita, topit inainte de vreme. Nu-si spun nimic. Fiecare isi ascunde gandurile in tacere. Dar tacerea doare mai tare ca vorbele, tacerea arde. Mana fetei se indreapta spre fruntea femeii si o mangaie incet, ca o adiere. Ii priveste ochii frumosi si calzi, care au cuprins-o ani la rand cu atata dragoste, pe care fata n-a putut-o intelege pe deplin pana nu a devenit la randul ei mama. Stiu amandoua ca a venit momentul sa-si ia ramas bun, dar azi parca e prea devreme. E prea cald, e prea mult soare in incapere, trebuie pansate escarele adanci de pe spate, trebuie terminata mancarea usoara si cu consistenta cat mai lichida.
Femeia ii face un semn, iar fata o ia in brate si o intoarce pe o parte, aranjandu-i perna. Ochii femeii se atintesc pe fereastra larga, scaldata in soare. Un inger asteapta. Un inger vegheaza. Timpul s-a rasturnat miraculos, mama e fetita de altadata, fetita e mama de azi.
Aspiratorul sfasie brutal linistea. Cauta orbeste mizerie, acolo unde e doar dragoste, speranta, rugaciune sfanta. Doua perechi de lacrimi curg calde si grele din doua perechi de ochi care nu se vor uita niciodata.
Si acum aspir compulsiv cand sunt indurerata, scumpa mea mama …
Iubiri de orice altceva, ce-ti pot umple timpul in schimbul unei iubiri mari, depline, care sa-ti umple viata. Se spune prin lume ca o ciorba reincalzita nu mai are acelasi gust si ce ai spart, oricat de dibace ai fi in a lipi la loc cioburile, tot imperfect va ramane.