Drag? Mo?ule, oare i?i mai aduci aminte de mine, copil fiind, cum te a?teptam cu ner?bdare în fiecare sfâr?it de decembrie? Locuiam pe atunci într-un ora? din inima Apusenilor, iernile erau lungi ?i grele, iar z?pada î?i lua avânt înc? din noiembrie ?i pân? înspre martie cel pu?in, ?i ne invada str?zile ?i sufletele cu albul ei tulbur?tor cu iz de s?rb?toare. Nu încerca te rog sa î?i aduci aminte de mine privindu-m? azi, când i?i scriu. Poate doar ochii str?lucitori î?i mai pot aminti de feti?a de atunci. M? vei g?si printre amintiri, cu trei decenii in urm?, dac? vei avea r?bdare sa cau?i. Ascult?…
Este o iarn? frumoas?, ca toate iernile copil?riei mele. Ora?ul nu arat? ca ast?zi, nu te întâmpin? lumini în?irate pe str?zi, nu e?ti înconjurat de becuri cu pâlpâiri înstelate. Tot ora?ul e înz?pezit, iar str?zile sunt pline de copii ie?i?i la sanie printre blocuri. Nu m? c?uta printre ei, m-a strigat deja mama sa intru in casa, e târziu. Daca te vei uita pe geamul camerei mele, m? vei vedea. Am dou? codi?e împletite ?i stau aplecat? peste o foaie de hârtie. Î?i scriu ?ie, si sunt foarte concentrat? sa i?i reamintesc ca am fost un copil bun, am luat doar note mari, mi-am ascultat p?rin?ii si m-am purtat frumos cu prietenii mei, am salutat respectuos cu „S?rut mâna” oamenii mai în vârst?, exact cum m-a înv??at mama. Si i?i scriu tremurat, s?-mi aduci Mo?ule în acest an o p?pu?? mai m?ricic?, dac? tu crezi c? merit, pentru faptele mele bune.
Dac? înc? nu ?i-ai amintit de mine, ai putea sa mai arunci o privire pe geamul casei unde locuiesc, în Ajunul Cr?ciunului, ?i m? vei vedea plângând amar lâng? brad. Ca sa fii sigur ca sunt eu, i?i voi spune ca bradul meu st?tea în fiecare an in acela?i loc, lâng? u?a balconului dinspre strad?. Pe instala?ia mea de pom stau în?irate cu noim?: o r??u?c? galben?, un pui albicios, un brad verde, o stea alb?struie, o c?su?? ro?ie. Cred ca acum chiar m-ai g?sit. Plâng, pentru ca sub bradul meu frumos am g?sit anul acesta doar cinci portocale, puse toate la un loc, într-o pung? transparent?. ?tiu c? o s?-mi spui, Mo?ule, c? pe atunci portocalele erau atât de râvnite de noi, copiii, încât ar fi fost frumos din partea mea s? fiu mul?umit? cu darul t?u. Dar dorul cu care mi-am visat p?pu?a un an întreg era de departe mai ap?s?tor ?i mai profund decât dorul dulce dup? poamele portocalii ?i parfumate.
Acum chiar c? nu mai în?elegi nimic. De ce m? g?se?ti atunci a doua zi, de Cr?ciun, râzând? P?i nu-?i aminte?ti, dragul meu Mo?, c? seara, târziu, a sunat soneria ?i l-am g?sit în prag pe fratele meu, care venea acas? de S?rb?tori? Iar dup? strânsa îmbr??i?are din care m-am desprins cu greu, ce mi-a întins el oare? O p?pu??! ?i nu orice papu??, ci una mare de tot, exact cum am visat-o! În sfâr?it, ?i-ai amintit… Doar tu i-ai dat-o, c?ci aveai atâtea daruri de împ?r?it încât uitase?i pur si simplu de rug?mintea mea. ?i am avut mare noroc ca l-ai întâlnit exact la timp…
Pe p?pu?a mea am botezat-o Ioana. Mi-ai adus o p?pu?? atât de frumoas?, Mo?ule drag! Cu plete blonde, cu guri?a mic?, cu o rochie brodat? la mâneci ?i la tiv, dar mai ales cu ni?te ochi alba?tri minuna?i. Pot spune c? Ioana “a crescut” al?turi de mine. Daca mai ai r?bdare ?i te gânde?ti pu?in, vei vedea c? am luat-o peste tot cu mine.
Si unde e acum? Asta m? întrebi, Mo?ule bun? Este pe undeva pe aici, printre juc?riile Dianei, feti?a mea. E tare greu sa o g?sesc, printre atâtea p?pu?i sofisticate ?i bebelu?i care mai de care mai interesan?i. Vreo unsprezece bebelu?i cred ca am num?rat ?i înc? vreo duzin? de p?pu?i care ?tiu s? fac? tot felul de lucruri. Unele i le-ai adus chiar tu. Ioana mea cred ca e cam demodat? acum. Hai ca am g?sit-o, în sfâr?it! Îns? nu-i g?sesc rochi?a (ba da, uite-o pe alta p?pu??!), pletele i-au fost t?iate ?i culmea este c? …nu-i mai g?sesc un picior…Pân? la urm?, recunosc ca poate m-am în?elat atunci, cerându-?i insistent un lucru de care m-am dezis la un moment dat, chiar daca dup? mul?i ani…
?tii, dragul meu Mo?, indiferent daca atunci te chema Geril?, iar acum to?i te iubim si te ?tim de Mo? Cr?ciun, dac? a? mai putea da timpul înapoi, în ajunul s?rb?torii celei mai dragi sufletului meu, Cr?ciunul, cred ca ?i-a? scrie a?a: „Drag? Mo?ule, te rog frumos sa ai grija de familia mea, de mama, de tata si de fratele meu. Te rog sa fii darnic cu noi, s? ne aduci bucurie în inimi, s?n?tate ?i credin?? în tot ce e bun ?i frumos pe acest p?mânt. Ajut?-ne s? în?elegem la timp c? zâmbetul celor dragi, familia reunit? în jurul bradului, colindul închinat miracolului na?terii Domnului, cântat cu recuno?tin?? ?i cu prieteni dragi al?turi, sunt daruri mult mai de pre?, care nu se demodeaz? niciodat?.”
?i a? da oricât s? o mai am azi pe mama cu noi, pentru ca la masa de Cr?ciun sa nu mai r?mân? tot timpul o portocal? stingher?,…din cinci…