Nu caut perfectiunea. Nu mi-a placut niciodata, nici macar ca si concept. Nu o inteleg, nu tanjesc dupa ea, nu ma defineste. Multi dintre cei care ma cunosc ar spune altceva. Sau chiar au spus-o. Ca as fi perfectionista.
Eu stiu ca nu e asa. Nu am facut niciodata nimic cu acest gand. Nu am reusit sa fac ceva perfect, sa invat ceva la perfectie, sa trag o linie perfect dreapta fara draw line din programul meu de desen.
Coordonatele in care ma invart si m-am invartit mereu sunt absolut abstracte si nedefinite. Zilele mele sunt guvernate de stari. Gandurile de emotii. Viata de pasiune.
Pasiunea nu e totuna cu perfectiunea. Suvoiul pasiunii imi sfredeleste corpul de la degetele picioarelor pana la ultimul fir de par. Vorbesc cu pasiune, creez cu pasiune, pun pasiune in orice fac, cat de putin important ar fi acel lucru, pledez pentru ceva in care cred cu aceeasi ardoare ca si cum ar fi viata mea in joc si ar fi ultima sansa sa castig aceasta lupta. Iubesc fara hotar.
Nu sunt infiorata de muzica unui artist, oricat de frumos ar suna notele din cantul lui, daca nu simt ca dincolo de linia melodica transmite emotie prin fiecare sunet… Ma copleseste si ma entuziasmeaza orice act artistic in spatele caruia intuiesc ani de munca, de sacrificii, de renuntari …
Nu pot sa-mi cumpar haine daca nu le ating. Nu pot sa aleg flori, daca nu le simt mirosul intai.
Nu inteleg rostul filmelor care nu ma emotioneaza.
Nu inteleg vorbele care nu vin din inima ci sunt filtrate mereu inainte de a fi rostite.
Nu inteleg de ce ar trebui in iubire sa dam cate putin, ca si cum ne-am dramui sentimentele pentru a ajunge pentru o viata. Cum putem imparti ceva ce nu stim cat va dura??? Nu mai bine dam tot ce avem de daruit chiar azi, sau in fiecare zi in care ne simtim binecuvantati sa iubim, traind din plin momentul si nelasand premeditat nimic pentru maine?
Poate veti spune ca si maine este o zi. Insa daca azi (cand am simtit prin toti porii ca putem da totul) am oferit un sfert, tot ce va urma de acum incolo va fi un biet calcul banal cu adunari si scaderi. Cu tot cu bilantul de final.
In consecinta, nu inteleg mare lucru. Poate doar ca maine nu va fi ca azi, ca azi e inainte de maine … Iar azi simt nevoia sa va invit la … vals. Cu Andre Rieu. Un mare artist.