Mi-am dorit mult de tot sa va ofer o poveste in ajunul Craciunului. Povestea e aici, am pregatit-o pentru voi, cu mare drag, insa mi s-a parut o provocare splendida sa incerc sa o spun in versuri. Sper ca mi-a reusit si ca veti avea rabdare sa o cititi pana la capat. Eu cred ca merita.
Povestea unui brad
Într-o iarn? de poveste, la margine de p?dure,
Doi br?du?i, un Ea si-un El, povestesc despre iubire.
Sunt frumo?i ?i falnici brazii, cu coroane-nmiresmate,
Iz de scoar?? ?i de proasp?t au crengile parfumate.
Au crescut de mici al?turi, se cunosc atât de bine,
Încât ?i prin simplu fream?t, î?i ?optesc suav cuvinte …
De demult pe-a lor meleaguri iarna n-a fost mai frumoas?,
Azi i-a îmbr?cat în mantii cu sclipiri de promoroac?.
Parc? sunt doi miri la nunt?, atât de frumos le ?ade,
To?i copacii-n jur se mir?, vântul cânt?, neaua cade …
Ce s?-?i mai doreasc? oare, ni?te brazi frumo?i ?i mândrii,
E Ajun, e S?rb?toare, pân?-n inima p?durii!…
Îns? ca-n orice poveste, este un moment in care,
Se întâmpl? ceva straniu ?i vraja din jur dispare …
Pe c?r?rile de munte, urc?-n grab? cu-ncle?tare,
Taietori veni?i din vale, chiar ast?zi un pom sa taie.
Vor s?-l duc?-n mare grab?, la cea mai frumoas? fat?,
S?-l împodobeasc?-n cas? cu globuri ?i ciocolat?.
Bradul El se-ascunde iute, c?ci a mai v?zut sclipirea
Toporului dur si aspru, care secer? padurea.
Are crengile-aplecate, pare-un brad bolnav ?i ?ubred,
Nici nu e luat in seam?, e doar z?pad? ?i vuiet …
Îi ?opte?te-ncet iubitei s?-?i ascund?-n vânt mantia,
Cei din vale s? nu poat? s?-i admire m?re?ia.
Dar frumoasa nu ascult?, c?ci demult privea în vale,
Cum se-mpodobesc br?du?ii în ajun de S?rb?toare.
Vrea sa fie mai frumoas?, ca o nimf?-nfloritoare,
S-aib? rochii de beteal? ?i globuri str?lucitoare.
De aceea nu ascult? ?i-?i ridic? larg coroana,
Se alint?, se foie?te, ca oricine s? ia seama.
E privit?, admirat? ?i pe loc se hotar??te
C? ea e cea mai frumoas?, nimeni nu se îndoie?te.
?i a?a plec? frumoasa, p?r?sind a ei p?dure,
L?sând în urm? s?la?ul viselor vechi de iubire.
Nu conta acum durerea dezr?d?cin?rii sale,
C?ci o a?teapta o lume ca s?-i fie la picioare.
?i-a?a fuse, cum visase, era cel mai mândru pom,
Numai sclipiri ?i podoabe, etalat într-un salon.
Nimeni nu intra in cas? f?r? s-o admire foarte,
S?-i adulmece mirosul sau crengu?ele bogate.
?i cu falnica coroan?, a cuprins atâtea daruri,
Încât a sim?it c? are nespus farmec ?i-alte haruri.
Dar veni ?i ziua-n care, observ? c? cei din cas?,
N-o mai viziteaz? totu?i chiar în prag de diminea??.
Apoi se sim?i uitat?, dar ?i neb?gat?-n seam?,
?i de fat? ?i de tat?, chiar ?i de blânda ei mam?.
?i-ncepu s? se usuce, de triste?e ?i de dor,
Î?i dadu în sfâr?it seama, c? a fost doar un decor.
?i-i fu dor iar de p?dure ?i de bradul ei iubit,
De z?pad? ?i de vânturi ce b?teau din r?s?rit.
?i de soare ?i de ape, ?i de murmur de izvoare,
De iubire ?i de ?oapte, de întreaga a?ezare.
Ar fi vrut s?-ntoarc? timpul, s? o ia de la-nceput,
S-aib? ?ansa s? mai fie lang? bradul ei iubit.
În p?dure, El, iubitul, este trist ?i-ngândurat,
Crengile îi sunt uscate, vârful este aplecat.
Tot prive?te înspre vale, încercând s? deslu?easc?,
Dintre sute de stelu?e, pe frumoasa lui mireas?.
Vrea sa plece-n c?utare, ins? nimenea nu-l ia,
E chircit de dor ?i team? pentru bradu?a cu stea.
Într-o cas? de departe, lâng? ?emineu se joac?,
Un tân?r baiat ?i-o fat?, ca o zân? de frumoas?.
Se privesc cu tâlc copiii ?i râd vesel, alintat,
Focul blând mocne?te-n sob?, de crengu?e a?â?at,
El – baiatul – o prive?te ?i viseaz? ziua-n care,
Îi va spune c?-i superb? ?i-are în ochi sclipiri de mare.
Focul arde tot mai tare, trunchiul gros acum mocne?te,
În padure-un pom se frânge, sfâr?ind astfel o poveste.
Un baiat se-ndr?goste?te nebune?te de o fat?,
Care ?ade ?i prive?te înspre foc înfiorat?.
?i viseaz? ziua-n care, va pleca în alt? parte,
S?-?i arate frumuse?ea l?sând prezentul de-oparte.
Azi sfâr?im doar o poveste, despre felu-n care ?tim
S? cl?dim vise mare?e, s? lupt?m, s? ne dorim
Lucruri care au valoare doar o clip?, un moment,
?i pl?tim apoi o via?? pentru crezul inocent.
Ne uit?m apoi în urm?, am da timpul înapoi,
Însa focul a ars pomul … iar timpul ne-a ars pe noi …
Va doresc din suflet un Craciun minunat alaturi de cei dragi!