Unde se duce durerea,
cand nu se tranforma in lacrimi?
Se roteste ca o pasare de prada pandindu-mi slabiciunea,
Se camufleaza ca o reptila printre pietre fierbinti,
asteptand parsiva sa cad.
Iar cand sunt la pamant, ranita de moarte,
isi cere si ea dreptul la sange sau la ultima picatura de otrava.
Unde se duce durerea
Cand nu se transforma in cuvinte?
Danseaza nebuna cu nalucile noptii,
ce-mi seduc fiecare clipa de uitare in somn,
Asteptand ca zorii de zi
sa ma orbeasca, aruncandu-mi faclii
in ochii deja arsi de veghe neintrerupta.
Unde se duce durerea
Cand n-o pot striga nimanui?
Ramane sa urle turbata in pesteri de suflet,
Trimitand prin labirinturi sapate in carne vie ecouri,
ce-mi tintuiesc cu plumb greu, pe veci,
in strafunduri nestiute de nimeni,
…tacerile…
Unde se duce durerea
Cand rad si zambesc senin imprejur?
Se tansforma in iluzia ca eu pot,
Da,
Eu pot sa fiu
ceea ce nu sunt,
Si nu voi putea fi vreodata.