„Cine ştie de ce privesc în gol? Poate îmi amintesc sau poate presimt durerea vieţii care cere să fie vieţuită toată. – Mircea Eliade“

P.S. Fara concluzii

de

 

Am observat de multa vreme ca oamenilor le place sa citeasca concluzii. Sinteze. Ceva experimentat dinainte, trait de altii, impartasit – pe pasi cat mai expliciti daca se poate -, si pe scurt. Sau, mai exact, majoritatii le place asta …

Ideile sa se astearna ca niste gloante  cu care tragi la tinta, iar cel care citeste sa se simta nimerit in plin, sau macar destul de aproape ca sa valideze incercarea epica, lirica, filozofica…

Oamenilor le plac sintezele. Nu mai e timp de naratiuni lungi din care sa incerci singur sa intelegi si sa simti. Sa te regasesti dupa un maraton de lectura. Cel mult vreo cateva sute de caractere sa fie…Sau…, gresesc ? Lucrurile trebuie sa fie clare, scrise cu convingere, bolduite, subliniate…

Titlul conteaza enorm. E jumatate de glont. E clipa – singura de altfel – , cand te opresti si dai click ori treci mai departe. Fara macar sa te intrebi daca ai pierdut ceva ori ai facut alegerea cea mai buna. Exista destule in oferta, uneori peste cerere, peste asteptari, peste cautari. Pe scurt, bolduit, subliniat.

Iubirea se invata pe pasi. Sexul are reguli clare…asa da…asa nu… Femeile se comporta la unison – standardizat – in situatii de la cele mai comune pana la cele mai sofisticate. Barbatii actioneaza dupa planul A, B…pana la Z. Infidelitatea are x fete, gelozia are y surse, parintii fac z greseli in educatia copiilor, la munca faci obligatoriu m lucruri ca sa fii apreciat si eventual avansat.

Traim timpuri in care nuantele se estompeaza si vrem ca lucrurile sa fie clare din prima.

Traim vremuri in care din dorinta falsa de a castiga timp, actionam dupa stereotipuri care ne imping pe o cale care nu e a noastra, nu ni se potriveste, nu duce nicaieri.

Vrem sa reducem viata la reguli, dragostea la pasi, indoielile la concluzii de necontestat.

Vrem ca altii sa caute calea spre iubire, iar noi sa citim o lectie si sa stim sa iubim si sa ne facem iubiti.

Vrem ca altii sa incerce durerea, dezamagirea si deznadejdea, iar noi sa invatam din zbaterea lor calea sigura de a ne feri de ele sau de a ne vindeca cat mai repede.

Si vom trai o suta de vieti ale altora intr-una singura, doar ca niciuna nu va fi cu adevarat a noastra…

P.S. Nu incercati sa trageti o concluzie din textul de mai sus. Nu am o viata perfecta, am o mie de indoieli in suflet, o mie de intrebari fara raspuns…. Eu doar traiesc…viata mea, iubesc, cad, ma ridic, gresesc …

Categorii:
Fără categorie

Comentarii

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title